Legile dinamicii Coaielor (I)
Unora le place să se gândească la o relaţie ca fiind un parteneriat pe termen lung bazat pe dragoste, înţelegere, compromis, interese comune şi respect reciproc, între două persoane care se iubesc şi hotărăsc să îşi trăiască vieţile împreună. Asta până când într-o zi îşi prind iubita sau iubitul în pat cu un turc gras cu inel în pulă, respectiv o prostituată din Cernobâl cu 3 ţâţe şi câteva sortimente de boli venerice, moment în care idealismul li se năruie ca un castel de nisip pe care se pişă un câine epileptic.
De ce Total Recall a fost cel mai bun film al lui Schwarzenegger
După acest eveniment dramatic, imaginea idilică pe care o aveau despre relaţii tinde să se destrame.
De aceea, pe termen lung, e mult mai util să fii cinic și să priveşti o relaţie ca pe un război de uzură, în care principala resursă disputată o reprezintă Coaiele. Armonia unei relaţii depinde de atingerea şi menţinerea unui Echilibru fragil al balanţei Coaielor. Pentru că vă doresc tuturor nişte relaţii excelente, încep aici această serie de articole educative, menite să ilustreze legile fundamentale ale Coaielor în contextul unei relaţii. Astăzi:
Legea conservării Coaielor
„Într-o relaţie, cantitatea totală de Coaie este constantă.”
Când începe o relaţie, în mod implicit ia fiinţă o balanţă imaginară pe talerele căreia cei doi parteneri îşi plasează Coaiele. În 9 din 10 cazuri, una dintre perechile de Coaie atârnă mai greu decât cealaltă. În această primă fază, balanţa se înclină de obicei în favoarea femeii, pentru că bărbaţii, când curtează, îşi cedează fără să-şi dea seama o parte din Coaie.
Legea conservării Coaielor ne învaţă că nu poate exista nici surplus, nici deficit de Coaie. Asta înseamnă că orice cantitate de Coaie cedată de către unul dintre parteneri nu dispare în neant, ci migrează către celălalt pol. În procesul de curtare, când bărbatul cumpără flori, trimite bomboane în formă de inimioară, se roagă să fie băgat în seamă, face declaraţii de dragoste sau alte chestii pe care le-a învăţat din filme şi care i se par romantice, el de fapt îi cedează partenerei un tronson din ce în ce mai mare din Coaie.
Problema este că femeia, deşi nu are ce face cu atâtea Coaie, nu le poate refuza. Ea trăieşte un blestem similar cu al lui Tantalus, înconjurat de apă dar sortit unei sete veşnice. Ea încearcă întotdeauna să dobândească o cantitate cât mai mare de Coaie în relaţie, dar când reuşeşte să o obţină, nu resimte nicio satisfacţie. Mai mult decât atât, ea îşi pierde orice interes pentru bărbatul care i-a cedat Coaiele şi îl părăseşte sau îl înşală.
De aceea, în orice relaţie este foarte importantă menţinerea Echilibrului Coaielor, despre care vom vorbi în episodul următor.
Notă: Nu îmi place să mă laud singur, însă trebuie să menționez că acest articol a câștigat distincția Academiei Române „Textul cu cea mai mare densitate de Coaie” pentru cele 16 instanțe ale cuvântului în doar 5 paragrafe, însumând aproximativ 4% din totalul cuvintelor din text.