Am avut de curând o discuţie cu nişte prieteni despre problema futamicului. (eng. „fuckbuddy”) Aşadar, iată cum sună argumentul cu futamicul, din partea unei fete:

Deoarece cu toţii avem oarece standarde, atunci vom căuta să avem ca futamic doar o persoană care ne place, iar dacă ne place destul cât s-o futem, atunci în mod inevitabil ne va plăcea destul încât s-o vrem legată de noi şi sentimental. Deci nu poate exista futamic adevărat. tot »

I think that there exists a correlation between a person’s socio-political orientation on the left-right spectrum and that person’s perception of the strength of their own character, as well as of Man in the philosophical sense. tot »

Caz ipotetic, însă foarte des întâlnit în realitate. Gigi nu a mai avut nicio prietenă de 4 ani. Fetele nu prea îl bagă în seamă pentru că e bleg şi nu iese din casă. Însă într-o zi, Mihai, un fost coleg de clasă, îl invită la ziua lui şi pe Gigi. Gigi merge, dar se simte stingher, pentru că nu cunoaşte pe nimeni. Însă o altă invitată de-a lui Mihai este Mimi, o fată simpatică şi prietenoasă. Mimi îl vede pe Gigi cum stă singur în colţ şi, pentru că aşa îi stă în fire, intră în vorbă cu el şi încearcă să-l facă să se simtă mai bine. Cei doi stau de vorbă vreme de jumătate de oră, după care Mimi îl pupă pe obraz, îi spune că i-a făcut plăcere conversaţia şi se duce să socializeze şi cu alţii. tot »

De fapt, nu prea ştiu de unde să încep. Am o tonă de idei, de chestii despre care vreau să scriu, dar oricât am încercat să creez o structură, n-am reuşit. Nu-s destul de ordonat şi n-am nici răbdare. Aşa că am să-ncep să scriu despre ce-mi vine în minte, şi-am să mă opresc când am scris totul. tot »