Cum să te lași de fumat
Omul învață imitându-i pe alţii. Fiecare dintre noi este o veritabilă maşină de imitat. Orice vezi în jurul tău, tinzi să imiţi (fie că îţi dai seamă sau nu) şi asta mai ales când ești tânăr.
Unele lucruri pe care le înveţi în modul ăsta sunt utile. De exemplu, când eşti bebeu şi imiţi sunetele pe care le produc părinţii tăi când te alintă condescendent, înveţi să vorbeşti. Reproducând mimica lor facială, înveţi să exprimi diverse stări mai complexe decât „sunt fericit” şi „m-am căcat pe mine”. Imitând mişcările lor, înveţi să mergi, să te îmbraci, să te speli pe dinţi şi, în funcţie de familia în care creşti, să dai cu pumnul în maică-ta.
Schema asta o știu de la tata.
Însă exemplul suprem al modului în care învăţăm imitându-i pe alţii este fumatul. Niciun obicei nu este mai nociv şi mai răspândit în același timp. Fumatul îţi împute gura, îţi îngălbeneşte dintii, îţi îneacă plămânii şi îţi omoară pula. Colac peste pupăză, costă şi bani şi creează dependență. Şi totuşi, unul din trei oameni la nivel mondial şi-a zis la un moment dat în viaţă: „Cancer, emfizem? Gură puturoasă ca nişte chiloţi de motociclist purtaţi 10 zile? Vreau şi eu!”
Nu prea sună a ceva ce ar face în mod voluntar un om întreg la cap, iar cei mai mulţi fumători sunt de acord cu asta. Problema e că-i foarte greu să te laşi -sau să nu te apuci- atunci când toată lumea fumează în jurul tău. Homo socialis îşi dorește în mod instinctiv, fără să vrea sau să știe de ce, să fie că ceilalţi, să fie „normal”. Iar normalitatea e definită de majoritate.
Soluţiile legislative menite să reducă prevalența fumatului sunt de două feluri: cele care interzic şi cele care informează. Cele care interzic sunt eficiente dar nedemocratice. Cele care informează sunt democratice dar ineficiente. Pe de o parte, e naşpa să ţi se interzică să faci ce vrei cu viaţa ta, atâta vreme cât nu-i omori şi pe alţii prin magia fumatului pasiv. Pe de altă parte, nicio poză de pe un pachet de ţigări, oricât de scârboasă, n-a ajutat vreodată un fumător să se lase.
Dar eu zic: de ce să interzicem fumatul, dacă putem convinge lumea să se lase prin puterea aceleiaşi presiuni sociale care i-a convins să se apuce? Soluţia mea este un proiect legislativ prin care, în locurile publice, fumatul să fie permis numai cu acest dispozitiv elegant:
Port-țigaretul Pulà furnizează un motiv excelent să te laşi de fumat: umilinţa. Dacă nu vrei ca toată lumea să râdă de tine atunci când te vede că fumezi, singura opţiune este să te laşi. Sigur, mai poţi fuma singur acasă; dar cred că alături de cancer, impotență şi restul inconvenientelor asociate cu fumatul, ostracismul public are şanse mari să încline irevocabil balanţa în favoarea unui stil de viaţă fără Pulè în gură.